{"id":11847,"date":"2020-05-06T00:15:55","date_gmt":"2020-05-05T21:15:55","guid":{"rendered":"https:\/\/www.synevo.ro\/shop\/profil-miozita-extins-blot-mi-2%ce%b1-mi-2%ce%b2-tif-1%ce%b3-mda5-nxp2-sae1-ku-pm-scl100-pm-scl70-jo-1-srp-pl-7-pl-12-ej-oj\/"},"modified":"2025-02-06T12:30:50","modified_gmt":"2025-02-06T10:30:50","slug":"profil-miozita-extins-blot","status":"publish","type":"product","link":"https:\/\/old.synevo.md\/ru\/shop\/profil-miozita-extins-blot\/","title":{"rendered":"\u0420\u0430\u0441\u0448\u0438\u0440\u0435\u043d\u043d\u044b\u0439 \u043f\u0440\u043e\u0444\u0438\u043b\u044c \u043c\u0438\u043e\u0437\u0438\u0442\u0430 - \u0411\u043b\u043e\u0442"},"content":{"rendered":"

Informa<\/em><\/strong>\u021b<\/em><\/strong>ii generale \u0219i recomand\u0103ri pentru determinarea profilului miozit\u0103<\/em><\/strong><\/p>\n

Miopatiile inflamatorii idiopatice reprezint\u0103 un\u00a0 grup de afec\u021biuni caracterizate prin sl\u0103biciunea musculaturii proximale a membrelor, atrofie muscular\u0103, semne biochimice\u00a0 \u0219i electromiografice de leziune muscular\u0103, anomalii histologice, modific\u0103ri cutanate caracteristice. Apar cu o inciden\u021b\u0103 de 0,1-1\/100 000 locuitori\/an \u0219i sunt mai\u00a0 frecvente la femei. Din acest grup fac parte: polimiozita, dermatomiozita, miozita cu corpi de incluziune, miozita asociat\u0103 cu neoplazie (sindrom paraneoplazic) \u0219i miozita asociat\u0103 cu alte boli ale \u021besutului conjunctiv1;2<\/sup>.<\/p>\n

Din punct de vedere histologic miozita poate fi diferen\u021biat\u0103 \u00een miozit\u0103 intersti\u021bial\u0103 f\u0103r\u0103 distruc\u021bia fibrei musculare, miozit\u0103 focal\u0103 cu infiltrat inflamator \u0219i leziuni ale fibrei musculare \u0219i miozit\u0103 difuz\u0103.\u00a0Polimiozita (PM)\u00a0 se caracterizeaz\u0103 clinic prin febr\u0103, sl\u0103biciune muscular\u0103, artralgii, posibil sindrom Raynaud.\u00a0\u00cen dermatomiozit\u0103 (DM)\u00a0 pacien\u021bii prezint\u0103 eritem violaceu periorbital asociat sau nu cu edem, eritem care se poate extinde ulterior pe bra\u021be, m\u00e2ini \u0219i membre inferioare.\u00a0Testele de laborator eviden\u021biaz\u0103 cre\u0219terea enzimelor musculare (CK, AST, LDH) \u0219i pozitivitatea marker-ilor de inflama\u021bie (CRP, VSH).<\/p>\n

Ca \u0219i \u00een cazul sclerozei sistemice, autoanticorpii specifici joac\u0103 un rol major \u00een diagnosticul \u0219i clasificarea diferitelor variante ale acestor afec\u021biuni (incluz\u00e2nd \u0219i sindroamele overlap<\/em>), cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t prevalen\u021ba anticorpilor antinucleari este marcat sc\u0103zut\u0103 (40-60%) comparativ cu lupusul eritematos sistemic. Ace\u0219ti autoanticorpi recunosc \u021binte antigenice multiple: tipuri de ARN de transfer (ARNt), aminoacil-t-ARN-sintetaze, componente ale particulei de recunoa\u0219tere a semnalului (\u201csignal recognition particle\u201d, SRP), factori transla\u021bionali, componente ale complexului de remodelare a nucleozomului, \u00eens\u0103 cei mai importan\u021bi sunt cei direc\u021biona\u021bi \u00eempotriva aminoacil-t-ARN-sintetazelor (familie de enzime care se g\u0103se\u0219te \u00een toate celulele nucleate \u0219i care are rolul de a ata\u0219a un anumit aminoacid de ARNt-ul propriu). Prezen\u021ba autoanticorpilor se asociaz\u0103 cu anumite subseturi de boal\u0103, av\u00e2nd valoare predictiv\u0103 pentru diferite manifest\u0103ri clinice \u0219i pentru prognosticul bolii1;2;3;4<\/sup>.<\/p>\n

Anticorpii anti-Jo-1<\/u><\/strong> sunt \u00eendrepta\u021bi \u00eempotriva enzimei histidil-t-ARN sintetaza. In vitro<\/em> ace\u0219ti autoanticorpi se leag\u0103 de epitopii conforma\u021bionali ai enzimei \u0219i \u00eei inhib\u0103 activitatea catalitic\u0103. Antigenul este sub form\u0103 dimeric\u0103 \u0219i este localizat\u00a0 \u00een citoplasm\u0103; masa molecular\u0103 a subunit\u0103\u021bilor este 50 kDa. Prevalen\u021ba anticorpilor anti-Jo-1 \u00een polimiozit\u0103 \u0219i dermatomiozit\u0103 este de 20-40%; autoanticorpii pot fi detecta\u021bi precoce, uneori preced\u00e2nd debutul simptomelor. La copii anticorpii anti-Jo-1 sunt extrem de rari. Pacien\u021bii cu anticorpi anti-Jo-1 prezint\u0103 o triad\u0103 tipic\u0103 de simptome: polimiozit\u0103 (>90%), polisinovit\u0103 (artralgii, artrit\u0103 deformant\u0103 noneroziv\u0103, tenosinovit\u0103 \u00een 50% din cazuri), alveolit\u0103 fibrozant\u0103 sau fibroz\u0103 pulmonar\u0103 (60%). Se mai pot ad\u0103uga: fenomen Raynaud (40%), febr\u0103 (20%), \u201cm\u00e2na mecanicului\u201d (30%). Acest tablou este cunoscut sub numele de sindrom anti-sintetaz\u0103<\/em>. Mai mult de 90% din pacien\u021bii caucazieni cu anti-Jo-1 prezint\u0103 alela HLA DR31;2;3;5<\/sup><\/p>\n

De\u0219i anticorpii direc\u021biona\u021bi asupra altor aminoacil-t-ARN-sintetaze: anti-PL-7<\/u> (anti-treonil-t-ARN-sinteza), anti-PL-12<\/u> (anti-alanil-t-ARN-sintetaza), anti-EJ<\/u> (anti-glicil-t-ARN-sintetaza) \u0219i anti-OJ<\/u> (anti-leucil-t-ARN-sintetaza) sunt mult mai pu\u021bin frecven\u021bi dec\u00e2t anti-Jo-1, ace\u0219tia sunt asocia\u021bi cu acelea\u0219i manifest\u0103ri clinice compatibile cu sindromul anti-sintetaz\u01036<\/sup>. De obicei un pacient prezint\u0103 un singur tip de anticorpi anti-sintetaz\u0103, dar au fost descrise \u0219i cazuri \u00een care au fost depista\u021bi to\u021bi cei 5 autoanticorpi. Sindromul anti-sintetaz\u0103 r\u0103spunde moderat la terapia cortizonic\u0103. Deoarece toate sintetazele se g\u0103sesc \u00een citoplasm\u0103 (sediul sintezei proteice), autoanticorpii determin\u0103 un aspect fin\u00a0 citoplasmatic\u00a0 \u00een imunofluorescen\u021ba indirect\u0103 ce folose\u0219te ca substrat celulele Hep-23<\/sup>.<\/p>\n

Anti-PL-7<\/u><\/strong> apar cu o prevalen\u021b\u0103 de 3-6% la pacien\u021bi cu miozit\u0103, mai ales \u00een sindroame overlap (LES, scleroza sistemic\u0103, fibroza pulmonar\u0103 intersti\u021bial\u0103).<\/p>\n

Anti-PL-12<\/u><\/strong> sunt detecta\u021bi cu o prevalen\u021b\u0103 de 3% la pacien\u021bi cu miozit\u0103.<\/p>\n

Anti-EJ<\/u><\/strong>\u00a0 \u0438 anti-OJ<\/u><\/strong> apar \u00een polimiozit\u0103 dar \u0219i \u00een sindroame overlap6<\/sup>.<\/p>\n

Anticorpii anti-Mi-2<\/u><\/strong> se leag\u0103 de un complexul proteic nuclear alc\u0103tuit din mai multe componente. Sunt descrise 2 proteine ale antigenului \u021bint\u0103 Mi-2: Mi-2\u03b1 (240 kDa) \u0219i Mi-2\u03b2 (218 kDa). De\u0219i aceste proteine sunt distincte, ele prezint\u0103 o serie de motive de helicaz\u0103 \u0219i de secven\u021be identice, ceea ce sugereaz\u0103 c\u0103 ar avea o func\u021bie similar\u0103 ADN helicazelor din nucleu. Mi-2\u03b2 formeaz\u0103 un complex proteic cu histon-deacetilazele (NuRD = <\/strong>nucleosome remodeling deacetylase complex) \u0219i particip\u0103 la reglarea expresiei genice prin acetilarea histonelor, determin\u00e2nd remodelarea structurii nucleozomilor. Anticorpii anti-Mi-2 apar la 10-30% dintre pacien\u021bii cu miopatii inflamatorii idiopatice, \u00een special dermatomiozit\u0103, fiind asocia\u021bi cu modific\u0103ri cutanate specifice (cum ar fi papulele Gottron \u0219i rash-ul heliotrop) \u0219i lipsa afect\u0103rii pulmonare. Cei mai mul\u021bi dintre pacien\u021bii cu anticorpi anti-Mi-2 sunt purt\u0103tori ai alelei HLA DR7. Forma de boal\u0103 este benign\u0103, cu r\u0103spuns bun la terapia cortizonic\u0103. Totu\u0219i, exist\u0103 \u0219i cazuri de dermatomiozit\u0103 cu anticorpii anti-Mi2 (predominant Mi-2\u03b2) asociate unei neoplazii (de colon sau mamare)2;6;7;8<\/sup>.<\/p>\n

Anticorpii anti-Mi-2\u03b1<\/u><\/strong> (CHD3, chromodomain-helicase-DNA-binding protein 3) <\/strong>prezint\u0103 aceea\u0219i semnifica\u021bie diagnostic\u0103 ca \u0219i anticorpii anti-Mi-2, \u00eenregistr\u00e2nd o prevalen\u021b\u0103 de aproximativ 20% \u00een dermatomiozit\u0103.<\/p>\n

Anticorpii anti-Mi-2\u03b2<\/u><\/strong> (CHD4, chromodomain-helicase-DNA-binding protein 4, helicaza CHD4 ATP-dependent\u0103)<\/strong> sunt detecta\u021bi mai frevent \u00een dermatomiozita asociat\u0103 unei neoplazii (de colon sau mamare)6<\/sup>.<\/p>\n

Anticorpii anti-Ku<\/u><\/strong> sunt \u00eendrepta\u021bi \u00eempotriva unui antigen proteic nucleolar de tip heterodimer, compus din dou\u0103 subunit\u0103\u021bi cu masa molecular\u0103 de 70 \u0219i respectiv 80 kDa, component al unui complex enzimatic al proteinkinazei dependente de ADN. Acest complex de\u021bine un rol important \u00een procese celulare legate de transla\u021bie, repararea ADN-ului \u0219i rearanjarea genelor implicate \u00een sinteza imunoglobulinelor, precum \u0219i a receptorilor celulelor T.\u00a0 Anticorpii anti-Ku sunt \u00eent\u00e2lni\u021bi \u00eentr-un spectru larg de boli ale \u021besutului conjunctiv, \u00een special sindroame overlap sclerodermie-miozit\u0103, dar \u0219i LES (3-10%). Aspectul \u00een imunofluorescen\u021ba indirect\u0103 este de tip granular (p\u0103tat); de asemenea a fost descris\u0103 o asociere cu alela HLA DQw1. Prevalen\u021ba anticorpilor anti-Ku \u00een afec\u021biunile autoimune este variabil\u0103, originea etnic\u0103 fiind un element important. Spre exemplu, \u00een America de Nord \u0219i Europa au fost descrise cazuri de LES asocia\u021bi cu anticorpi anti-Ku, dar nu \u0219i \u00een Japonia. Sindromul Sj\u00f6gren primar, ca \u0219i hipertensiunea pulmonar\u0103 primitiv\u0103 constituie alte condi\u021bii clinice frecvent asociate cu anti-Ku2;6<\/sup>.<\/p>\n

Anticorpii anti PM-Scl<\/u><\/strong> sunt \u00eendrepta\u021bi \u00eempotriva complexului nucleolar compus din 11-16 polipeptide, a c\u0103ror func\u021bie nu a fost \u00eenc\u0103 determinat\u01031<\/sup>. Anticorpii sunt detecta\u021bi \u00een peste 90% din cazurile de sindrom overlap\u00a0 sclerodermie-polimiozit\u0103 (sclerodermatomiozit\u0103), dar numai la ~8% din toate cazurile de miozit\u0103 \u0219i ~3% din toate cazurile de sclerodermie9<\/sup>. Prognosticul este relativ favorabil la acest grup de pacien\u021bi. Se asociaz\u0103 cu HLA DR3 \u0219i anticorpi anti-nucleari cu aspect nucleolar omogen \u00een imunofluorescen\u021b\u01031;4<\/sup>. \u00cen laborator se detecteaz\u0103 separat cei doi autoanticorpi principali: anti PM-Scl100<\/strong> \u0438 anti PM-Scl75<\/strong>6<\/sup>.<\/p>\n

Anti-SRP<\/u><\/strong> (\u201csignal recognition particle\u201d) reac\u021bioneaz\u0103 cu un component de 54 kDa al complexului SRP care are rolul de a media transportul de proteine nou sintetizate spre reticulul endoplasmatic. Au fost descri\u0219i la pacien\u021bi cu polimiozit\u0103 \u0219i dermatomiozit\u0103 (p\u00e2n\u0103 la 4% din cazuri), \u00een special la femei de ras\u0103 neagr\u0103. Anti-SRP sunt markeri pentru miopatia necrozant\u0103\u00a0 caracterizat\u0103 prin sl\u0103biciune acut\u0103 sever\u0103 proximal\u0103 \u0219i simetric\u0103 a musculaturii scheletice asociat\u0103 cu durere muscular\u0103; este afectat\u0103 \u0219i musculatura cardiac\u0103. Boala se asociaz\u0103 cu rat\u0103 de mortalitate crescut\u0103 \u0219i r\u0103spuns slab la terapia cortizonic\u01031;2<\/sup>.<\/p>\n

Anti-TIF1g<\/u><\/strong> (transcriptional intermediary factor 1-gamma) sunt detecta\u021bi la aproximativ 15% din pacien\u021bii cu dermatomiozit\u0103 (at\u00e2t \u00een forma adult\u0103 c\u00e2t \u0219i cea juvenil\u0103) av\u00e2nd valoare diagnostic\u0103 \u00eenalt\u0103. Ace\u0219ti autoantcorpi sunt \u00eendrepta\u021bi \u00eempotriva unor factori nucleari de transcrip\u021bie ce fac parte din familia TIF-1, \u00een special TIF1-\u03b3 \u0219i sunt asocia\u021bi cu leziuni cutanate severe. \u00cen plus, nivelurile ridicate de anti-TIF1-\u03b3 indic\u0103 un risc crescut de dermatomiozit\u0103 paraneoplazic\u0103 la adult, \u00een timp ce un rezultat negativ exclude o malignitate concomitent\u0103, datorit\u0103 valorii predictive negative crescute a testului6;8<\/sup>.<\/p>\n

Anti-NXP2<\/u><\/strong> sunt \u00eendrepta\u021bi \u00eempotriva unei proteine de 140 kDa, denumit\u0103 proteina 2 a matricei nucleare (nuclear matrix protein 2) care de\u021bine rol \u00een reglarea apoptozei indus\u0103 de proteina p53 dup\u0103 stimuli oncogenici. Ace\u0219ti autoanticorpi au fost raporta\u021bi \u00een aproximativ 25% din cazurile de dermatomiozit\u0103, at\u00e2t la adult c\u00e2t \u0219i la copil, fiind mai rari detecta\u021bi \u00een polimiozit\u0103. Au fost asocia\u021bi cu prezen\u021ba calcinozei, a leziunilor cutanate severe \u0219i a contracturilor musculare. La adult, boala poate acompania o neoplazie (mamar\u0103, uterin\u0103 sau pancreatic\u0103). \u00cempreun\u0103 cu anti-TIF1-\u03b3 sunt \u00eenregistra\u021bi \u00een peste 50% din cazurile de boal\u0103 \u00een care sunt absen\u021bi autoanticorpii \u201eclasici\u201d \u0219i sunt asocia\u021bi independent cu un proces malign6;8<\/sup>.<\/p>\n

Anti-MDA5<\/u><\/strong> (melanoma-differentiation-associated protein 5) sunt \u00eendrepta\u021bi \u00eempotriva unui autoantigen indus de interferon \u2013 proteina 5 asociat\u0103 cu diferen\u021bierea melanomului \u2013 care regleaz\u0103 r\u0103spunsul imun antiviral \u00eenn\u0103scut \u00eempotriva ARN-ului viral citoplasmatic. Au fost descri\u0219i ini\u021bial \u00een popula\u021bia asiatic\u0103. Sunt detecta\u021bi \u00een 13-26% din cazurile de dermatomiozit\u0103, demonstr\u00e2nd o specificitate \u00eenalt\u0103 pentru dermatomiozita paraneoplazic\u0103 (95% din pacien\u021bi sunt anti-MDA5 pozitivi) c\u00e2t \u0219i pentru dermatomiozita combinat\u0103 cu boal\u0103 intersti\u021bial\u0103 pulmonar\u01036;8<\/sup>.<\/p>\n

Anti-SAE1<\/u><\/strong> sunt \u00eendrepta\u021bi \u00eempotriva unei proteine nucleare mici, similar\u0103 structural cu ubiquitina, ce este implicat\u0103 posttransla\u021bional \u00een agregarea enzimatic\u0103\/conjugarea proteinelor, proces denumit \u201esumoylarea proteinelor\u201d. Sunt detecta\u021bi \u00een 8% din cazurile de dermatomiozit\u0103 la adult, fiind asocia\u021bi cu leziuni cutanate severe, disfagie \u0219i manifest\u0103ri sistemice; prognosticul este \u00eens\u0103 favorabil8<\/sup>.<\/p>\n

Preg\u0103tire pacient <\/em><\/strong>– <\/em>\u00e0 jeun (pe nem\u00e2ncate) sau postprandial (dup\u0103 mese)6<\/sup>.<\/p>\n

Specimen recoltat <\/em><\/strong>– <\/em>\u0432\u0435\u043d\u043e\u0437\u043d\u0430\u044f \u043a\u0440\u043e\u0432\u044c6<\/sup>.<\/p>\n

Recipient de recoltare <\/em><\/strong>– <\/em>vacutainer f\u0103r\u0103 anticoagulant cu\/f\u0103r\u0103 gel separator6<\/sup>.<\/p>\n

Prelucrare necesar\u0103 dup\u0103 recoltare <\/em><\/strong>– <\/em>se separ\u0103 serul prin centrifugare6<\/sup>.<\/p>\n

Volum prob\u0103<\/em><\/strong> – minim 1 mL ser6<\/sup>.<\/p>\n

Cauze de respingere<\/em><\/strong> a probei<\/em><\/strong><\/p>\n